Fiziologia gestației: dezvoltarea în stadiul embrionar la animale

Află cum evoluează embrionul la animale în perioada imediat după implantare — formare celulară, organogeneză, nutrientizarea și dezvoltarea circulatorie specifică acestui stadiu critiс.

Stadiul embrionar al gestației începe odată cu implantarea (nidarea) și se încheie odată cu formarea completă a placentei. Deși durata variază între specii (de exemplu, 12–45 zile la vaci), momentul este esențial pentru dezvoltarea organelor fătului. În acest articol, detaliem procesele morfofiziologice din timpul stadiului embrionar: formarea foițelor germinative, organogeneza, procesele de nutriție și circulație.

1. Durată și caracteristici

La vacă, stadiul embrionar începe la aproximativ 12 zile după fertilizare și se finalizează spre ziua 45. În această perioadă se formează majoritatea structurilor anatomice ale embrionului: organe, structuri scheletice, musculare.

Diviziunea celulară activă determină creșteri variabile, invaginații, evaginații și rearanjări celulare, necesare organogenezei.

2. Formarea foițelor germinative

După apariția discului embrionar (gastrulă), acesta se diferențiază în trei foițe fundamentale:

• Endoderm – Strat inferior care va genera trofoblastul (înveliș nutritiv).
• Ectoderm – Inițial, întregul disc este ectodermic; stă la baza dezvoltării sistemului nervos.
• Mezoderm – Se dezvoltă între endoderm și ectoderm, formând:
  • Somatopleura – dă organe membranoase.
  • Splahnopleura – formează țesuturi interne.

Din zona ectodermică se conturează noduri embrionare (anterioare și posterioare), conectate prin linia primitivă. Invaginarea ulterioară a acestei linii creează canalul neural — baza sistemului nervos central. Embrionul trece astfel la formă tubulară, ulterior arcuindu-se în forma literei „C”, închizând viitoarea cavitate toraco-abdominală.

Organele se dezvoltă astfel:

• Din endoderm – organele interne.
• Din mezoderm – schelet, mușchi, țesut conjunctiv, sistem urogenital.

În cazul taurului, deja în ziua 25 apar primele structuri distinctive ale capului și membrelor (somite). La aproximativ 35–40 de zile, embrionul capătă o formă recognoscibilă.

3. Componente extraembrionare și embriotroful

Nutriția embrionului este susținută inițial prin embriotrof (lichid uterin cu conținut bogat în nutrienți), absorbit de procorion sau trofoblast. Vezicula ombilicală (vitelină), un derivat endodermic, furnizează elemente hematopoietice prin insulele lui Wolff, dând naștere primelor vase omfalo-mezenterice.

Circulația omfalo-mezenterică transportă nutrienții prin vase vitelinice, sinus omfalic și tub cardiac către restul embrionului, acoperind necesarul de energie și elemente vitale. Embriotroful este compus majoritar din proteine, grăsimi, săruri minerale și apă, plus elemente celulare variate, și rămâne o sursă vitală chiar după formarea placentei.

Concluzie

Stadiul embrionar este o perioadă critică și intens dinamică în gestație, caracterizată prin transformări celulare, organogeneză și dezvoltarea sistemelor vitale. Nutriția și circulația embrionului sunt susținute de structuri temporare precum embriotroful și circulația omfalo-mezenterică, până când placenta devine funcțională. În următorul articol, vom aborda formarea placentei și adaptările materne la gestație.