Reacția febrilă

Reacția febrilă, cunoscută și ca sindrom de febră, este o manifestare caracteristică a animalelor homeoterme, în care mecanismele centrale de termoreglare stabilesc un nou prag termic superior. Acest nou echilibru între termogeneză și termoliză se instalează împreună cu modificări funcționale în aparatul cardiovascular, respirator, excretor și în metabolism.

Există și forme de febră adinamică, în care temperatura corporală crește ușor, dar celelalte semne clinice sunt prezente. Spre deosebire de hipertermie, febra nu este condiționată direct de temperatura mediului; poate apărea chiar și în condiții de temperatură scăzută. Răcirea externă are efecte limitate asupra febrei, spre deosebire de hipertermie, unde este eficientă.

Este important să se facă distincția între hipertermie, febră și temperatura corporală. Temperatura este doar o valoare punctuală, care poate reflecta o stare fiziologică sau patologică.

Etiologia reacției febrile

Reacția febrilă este declanșată de diverși factori, cei mai comuni fiind agenții infecțioși (endotoxine, exotoxine, virusuri), proteine străine, substanțe chimice piretogene, traumatisme, arsuri, plăgi chirurgicale sau resorbția unor produse tisulare. Un rol semnificativ îl are și pirogenul endogen – o proteină bazică, cu masă moleculară mică, eliberată din leucocite și macrofage, care acționează asupra neuronilor termosensibili din hipotalamusul preoptic.

Acțiunea pirogenului endogen este complexă, implicând eliberarea serotoninei (amină termogenă) și stimularea sintezei de prostaglandine E și E2, care acționează ca mediatori centrali în declanșarea febrei. Prostaglandinele cresc nivelul AMP ciclic, accelerând metabolismul, conservând căldura și contribuind la apariția febrei. Antipireticele, precum aspirina, își exercită efectul prin blocarea sintezei acestor prostaglandine.

Patogenia reacției febrile

Inițial, febra a fost considerată rezultatul unei creșteri a termogenezei și unei scăderi a termolizei. Însă studiile moderne au demonstrat că metabolismul se poate menține constant sau chiar scădea, în ciuda temperaturii corporale crescute. Creșterea temperaturii nu este cauzată exclusiv de modificările în termogeneză sau termoliză, ci de un nou echilibru funcțional între acestea, stabilit la un nivel mai înalt.

Reacția febrilă este un reflex necondiționat, amplificat de iradierea excitației către centrii diencefalici. Scoarța cerebrală are un rol inhibitor, iar îndepărtarea acesteia duce la reacții febrile mai intense și rapide. De asemenea, stimulii nervoși periferici au un rol major: febra este mai intensă când pirogenul este injectat într-o zonă bine inervată, comparativ cu una denervată.

Etapele sindromului febril

1. Elaborarea și difuzarea pirogenilor: pot fi de origine bacteriană sau neinfecțioasă (țesuturi necrozate, tumori, proteine străine). Pirogenii exogeni și endogeni (interleukinele, TNF, interferonii) colaborează în declanșarea reacției febrile.
2. Transferul informației: realizat prin mediatori umorali (adrenalină, noradrenalină, serotonină) și, mai ales, prostaglandinele PGE și PGE2, care acționează la nivelul hipotalamusului.
3. Modificarea pragului termic: hipotalamusul stabilește un nou punct de echilibru între termogeneză și termoliză, conducând la instalarea febrei.

Experimentele au demonstrat existența a două unde febrile după administrarea de endotoxină – prima produsă de acțiunea pirogenului exogen și a doua de cel endogen. Această dublă reacție confirmă implicarea complexă a mediatorilor centrali în generarea reacției febrile.

---

Concluzie

Reacția febrilă este o adaptare fiziologică complexă, în care temperatura corporală este reglată la un nou nivel de echilibru prin acțiunea combinată a pirogenilor și mediatorilor centrali. Spre deosebire de hipertermie, febra implică mecanisme centrale reglate activ de organism, iar înțelegerea acestor procese are un rol esențial în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor asociate cu sindromul febril.

---

---

---

🔹 Reacția febrilă

• Febra este un proces fiziologic ce se înscrie în categoria tulburărilor de termoreglare.
• Pentru a înțelege mai bine mecanismul, este esențial să diferențiem reacția febrilă de hipertermie.
• Manifestările clinice pot fi structurate în mai multe etape, cunoscute ca stadiile reacției febrile.