Căpușele la câini și pisici: ghid complet despre prevenție, îndepărtare și bolile pe care le pot transmite

Introducere

Primăvara și vara aduc mai mult timp petrecut în aer liber, plimbări prin parcuri, păduri sau zone cu vegetație înaltă. În aceeași perioadă crește și activitatea căpușelor, unul dintre cei mai importanți paraziți externi ai câinilor și pisicilor.

Deși dimensiunile lor sunt reduse, căpușele pot reprezenta un risc important pentru sănătatea animalelor. Pe lângă faptul că se hrănesc cu sânge, unele specii pot transmite agenți patogeni responsabili de boli precum babesioza, ehrlichioza, anaplasmoza sau boala Lyme. Totuși, prezența unei căpușe pe animal nu înseamnă automat că acesta se va îmbolnăvi. Riscul depinde de mai mulți factori, inclusiv specia căpușei, durata atașării și existența unui agent patogen.

Înțelegerea modului în care trăiesc căpușele, cum ajung pe animale și cum trebuie îndepărtate corect este esențială pentru prevenirea complicațiilor și pentru protejarea sănătății câinilor și pisicilor.

În acest ghid vei afla ce sunt căpușele, de ce sunt mai active în sezonul cald, cum recunoști o infestare, ce boli pot transmite, cum le îndepărtezi în siguranță și care sunt cele mai eficiente metode de prevenție.

---

Ce sunt căpușele?

Căpușele sunt artropode parazite hematofage, adică organisme care se hrănesc exclusiv cu sângele vertebratelor. Deși sunt adesea confundate cu insectele, ele fac parte din clasa Arachnida, aceeași clasă din care fac parte păianjenii, acarienii și scorpionii.

Această diferență este ușor de observat dacă privim anatomia unei căpușe adulte. În timp ce insectele au șase picioare și trei segmente corporale principale, căpușele adulte au opt picioare, iar corpul lor este alcătuit din două regiuni principale. Larvele reprezintă singura excepție, având șase picioare în primul stadiu de dezvoltare.

Spre deosebire de purici, care se deplasează activ prin sărituri, căpușele nu sar și nu zboară. Ele așteaptă pe firele de iarbă, pe arbuști sau în vegetația joasă până când un animal sau un om trece suficient de aproape pentru a se agăța de acesta.

După ce ajung pe gazdă, căpușa poate petrece de la câteva minute până la câteva ore deplasându-se prin blană în căutarea unei zone potrivite pentru fixare. Preferă regiunile unde pielea este mai subțire și bine vascularizată, cum sunt:

• urechile;
• zona ochilor;
• gâtul;
• axilele;
• regiunea inghinală;
• spațiile dintre degete.

Odată găsit locul potrivit, căpușa își introduce aparatul bucal în piele și începe să se hrănească lent cu sânge. În timpul acestui proces secretă salivă care conține numeroase substanțe biologic active. Unele reduc durerea locală, altele împiedică coagularea sângelui sau diminuează răspunsul inflamator al gazdei. Acesta este motivul pentru care multe animale nu manifestă niciun semn evident în momentul în care sunt mușcate.

De ce au nevoie căpușele de sânge?

Hrănirea cu sânge nu reprezintă doar o sursă de energie. Ea este esențială pentru dezvoltarea și reproducerea căpușelor.

În funcție de stadiul de dezvoltare, fiecare căpușă are nevoie de una sau mai multe mese de sânge pentru a putea trece la următoarea etapă a ciclului biologic. Femelele adulte consumă cea mai mare cantitate de sânge, deoarece aceasta este necesară pentru dezvoltarea și depunerea ouălor.

Din acest motiv, după hrănire, o femelă poate ajunge să își mărească volumul de câteva ori față de dimensiunea inițială.

Ce specii de căpușe întâlnim cel mai frecvent în România?

În România au fost identificate numeroase specii de căpușe, însă doar câteva sunt întâlnite frecvent la câini și pisici.

Cele mai importante sunt:

• Ixodes ricinus – cunoscută și ca „căpușa comună”, răspândită în păduri, parcuri și zone cu vegetație bogată;
• Dermacentor reticulatus – întâlnită frecvent în pajiști și zone umede, fiind implicată în transmiterea unor boli importante la câini;
• Rhipicephalus sanguineus – cunoscută drept „căpușa brună a câinelui”, adaptată inclusiv mediului urban și spațiilor interioare încălzite.

Distribuția acestor specii diferă în funcție de regiune, climă și habitat, motiv pentru care riscul de expunere poate varia de la o zonă la alta.

În capitolul următor vom vedea de ce activitatea căpușelor crește în sezonul cald și de ce primăvara și vara reprezintă perioada cu cel mai mare risc pentru câini și pisici.

De ce sunt căpușele mai active primăvara și vara?

Activitatea căpușelor este influențată în principal de temperatură, umiditate și condițiile de mediu. Pe măsură ce vremea se încălzește, iar vegetația devine mai abundentă, aceste condiții favorizează deplasarea și căutarea unei gazde.

Contrar unei idei des întâlnite, căpușele nu sunt active doar vara. În România, multe specii își pot începe activitatea încă din primele zile mai calde ale primăverii și pot rămâne active până toamna târziu. În iernile blânde, unele căpușe pot fi întâlnite chiar și în lunile reci, dacă temperaturile rămân suficient de ridicate.

Din acest motiv, perioada de risc nu trebuie asociată exclusiv cu lunile de vară, ci cu intervalele în care condițiile climatice permit dezvoltarea și activitatea acestor paraziți.

De ce preferă căpușele sezonul cald?

Căpușele sunt organisme foarte sensibile la deshidratare. Pentru a supraviețui, au nevoie de un mediu cu umiditate suficientă și temperaturi favorabile.

Primăvara și vara oferă combinația ideală dintre:

• temperaturi moderate sau ridicate;
• vegetație bogată;
• umiditate crescută în stratul de iarbă și frunziș;
• prezența unui număr mare de animale-gazdă.

Aceste condiții le permit să rămână active mai mult timp și cresc șansele de a întâlni un câine, o pisică sau un alt mamifer de care să se atașeze.

Unde se găsesc cel mai frecvent?

Spre deosebire de ceea ce cred mulți proprietari, căpușele nu trăiesc doar în păduri.

Ele pot fi întâlnite în numeroase habitate, inclusiv:

• parcuri urbane;
• grădini;
• terenuri cu iarbă înaltă;
• marginea potecilor;
• pășuni;
• păduri și luminișuri;
• zone cu arbuști și vegetație deasă.

Acest lucru explică de ce chiar și animalele care locuiesc exclusiv în oraș pot intra în contact cu căpușele în timpul unei plimbări obișnuite.

Cum găsesc căpușele o gazdă?

Un mit foarte răspândit este că o căpușă sare din copaci direct pe câine sau pe om.

În realitate, acest lucru nu este adevărat.

Majoritatea căpușelor folosesc un comportament denumit „questing”, prin care urcă pe fire de iarbă, plante sau arbuști de mici dimensiuni și așteaptă trecerea unei gazde.

Cu primele perechi de picioare întinse, ele detectează prezența animalelor folosind stimuli precum:

• dioxidul de carbon eliminat prin respirație;
• căldura corporală;
• mișcarea;
• vibrațiile;
• anumite substanțe chimice prezente pe piele și în transpirație.

În momentul în care un animal atinge vegetația, căpușa se agață de blană și începe să caute un loc potrivit pentru hrănire.

Prin urmare, căpușele nu sar, nu zboară și nu cad din copaci. Contactul are loc aproape întotdeauna prin atingerea vegetației în care acestea așteaptă.

De ce este importantă verificarea animalului după fiecare plimbare?

După ce ajunge pe gazdă, căpușa nu se fixează întotdeauna imediat.

În multe situații, ea poate petrece zeci de minute sau chiar câteva ore deplasându-se prin blană înainte de a găsi o zonă potrivită pentru atașare.

Acest interval oferă proprietarului o oportunitate importantă: verificarea atentă a câinelui sau pisicii după plimbare poate permite îndepărtarea căpușei înainte ca aceasta să înceapă hrănirea.

Deși această măsură nu elimină complet riscul, ea reprezintă una dintre cele mai simple și eficiente metode complementare de prevenție, alături de utilizarea produselor antiparazitare recomandate de medicul veterinar.

Cum se fixează căpușele pe piele și de ce pot transmite boli?

După ce ajunge pe blana unui câine sau a unei pisici, căpușa începe să caute o zonă potrivită pentru hrănire. Acest proces poate dura de la câteva minute până la câteva ore, în funcție de specie, de gazdă și de locul în care s-a atașat inițial.

Zonele preferate sunt cele unde pielea este mai subțire și bine vascularizată, deoarece permit accesul mai ușor la vasele de sânge. De aceea, căpușele sunt descoperite frecvent în jurul urechilor, pe gât, în axile, în regiunea inghinală, între degete sau în jurul pleoapelor.

Cum se atașează de piele?

Căpușa nu înțeapă pielea asemenea unui țânțar.

Ea folosește un aparat bucal specializat, adaptat pentru fixarea fermă și hrănirea îndelungată. După perforarea pielii, introduce structurile bucale în țesut și secretă salivă care conține numeroase substanțe biologic active.

Aceste substanțe au mai multe roluri:

• reduc percepția durerii la nivel local;
• împiedică coagularea sângelui;
• diminuează răspunsul inflamator al gazdei;
• facilitează hrănirea pentru o perioadă îndelungată.

Acesta este motivul pentru care majoritatea câinilor și pisicilor nu reacționează în momentul în care sunt mușcați și de ce căpușele pot rămâne nedetectate o perioadă.

Cât timp rămâne o căpușă atașată?

În funcție de specie și de stadiul de dezvoltare, o căpușă poate rămâne atașată de gazdă de la câteva zile până la aproximativ o săptămână.

Pe măsură ce se hrănește, corpul ei se mărește progresiv prin acumularea de sânge. O femelă adultă poate ajunge să își crească volumul de mai multe ori față de dimensiunea inițială.

După terminarea hrănirii, căpușa se desprinde singură și continuă următoarea etapă a ciclului său biologic.

Toate căpușele transmit boli?

Nu.

Prezența unei căpușe pe un câine sau pe o pisică nu înseamnă automat că animalul se va îmbolnăvi.

Pentru ca transmiterea unei boli să fie posibilă, trebuie îndeplinite mai multe condiții:

• căpușa să fie purtătoare a unui agent patogen;
• agentul patogen să fie viabil;
• atașarea să dureze suficient pentru ca transmiterea să aibă loc;
• gazda să fie susceptibilă la infecție.

Din acest motiv, multe animale sunt mușcate de căpușe fără să dezvolte ulterior o boală.

De ce este importantă îndepărtarea cât mai rapidă?

În cazul multor agenți patogeni, transmiterea nu are loc imediat după fixarea căpușei.

În general, riscul crește pe măsură ce durata hrănirii se prelungește, deoarece microorganismele trebuie să migreze din organismul căpușei către gazdă în timpul procesului de hrănire.

Acest lucru explică de ce verificarea animalului după fiecare plimbare și îndepărtarea promptă a căpușelor reprezintă una dintre cele mai eficiente măsuri de reducere a riscului de transmitere a unor boli.

Totuși, durata necesară pentru transmitere diferă în funcție de agentul patogen și de specia de căpușă. Din acest motiv, orice căpușă descoperită pe animal trebuie îndepărtată cât mai curând posibil, fără a aștepta apariția simptomelor.

Ce se întâmplă după desprinderea căpușei?

În cele mai multe cazuri, locul mușcăturii rămâne ușor iritat timp de câteva zile și se vindecă fără complicații.

Totuși, proprietarul trebuie să monitorizeze animalul în perioada următoare. Apariția febrei, letargiei, lipsei poftei de mâncare, șchiopăturii, urinei închise la culoare sau a altor modificări ale stării generale impune consult veterinar, deoarece unele boli transmise de căpușe pot avea o perioadă de incubație de câteva zile sau chiar săptămâni.

În capitolul următor vom analiza cele mai importante boli pe care căpușele le pot transmite câinilor și pisicilor și vom explica de ce prevenția rămâne cea mai eficientă metodă de protecție.

Ce boli pot transmite căpușele câinilor și pisicilor?

Nu toate căpușele sunt purtătoare de agenți patogeni și nu fiecare mușcătură determină apariția unei boli. Cu toate acestea, căpușele reprezintă unul dintre cei mai importanți vectori de transmitere a microorganismelor patogene la animalele de companie.

În timpul hrănirii, unele specii pot transmite bacterii, protozoare sau alți agenți infecțioși care afectează diferite organe și sisteme ale organismului. Gravitatea bolii depinde de agentul patogen implicat, de starea de sănătate a animalului și de rapiditatea cu care este instituit tratamentul.

Babesioza

Babesioza este una dintre cele mai importante boli transmise de căpușe la câini în România. Ea este provocată de protozoare din genul Babesia, care invadează și distrug globulele roșii.

Pe măsură ce boala evoluează, pot apărea:

• febră;
• letargie;
• lipsa poftei de mâncare;
• slăbiciune;
• mucoase palide;
• urină închisă la culoare;
• icter, în unele cazuri.

Babesioza reprezintă o urgență medicală și necesită diagnostic și tratament veterinar cât mai rapid.

Boala Lyme

Boala Lyme este produsă de bacteria Borrelia burgdorferi și este transmisă prin mușcătura anumitor specii de căpușe.

La câini, semnele clinice pot include:

• șchiopătură care poate migra de la un membru la altul;
• febră;
• apatie;
• ganglioni limfatici măriți;
• durere articulară.

Nu toate animalele infectate dezvoltă boala clinică, iar multe pot rămâne asimptomatice.

Ehrlichioza

Ehrlichioza este o boală bacteriană care afectează în principal câinii și este transmisă de anumite specii de căpușe.

Semnele clinice pot varia în funcție de stadiul bolii și pot include:

• febră;
• letargie;
• scădere în greutate;
• lipsa poftei de mâncare;
• tendință la sângerare;
• ganglioni limfatici măriți.

Diagnosticarea și tratamentul precoce cresc semnificativ șansele de recuperare.

Anaplasmoza

Anaplasmoza este produsă de bacterii din genul Anaplasma și poate afecta atât câinii, cât și, mai rar, pisicile.

Manifestările pot include:

• febră;
• letargie;
• dureri articulare;
• șchiopătură;
• lipsa apetitului.

Unele animale pot fi infectate fără să prezinte semne clinice evidente.

Pisicile sunt afectate la fel ca și câinii?

Pisicile pot fi mușcate de căpușe și pot transmite aceiași agenți patogeni, însă bolile asociate sunt raportate mai rar decât la câini.

Acest lucru nu înseamnă că riscul este inexistent. Pisicile cu acces în exterior trebuie verificate periodic și protejate prin produse antiparazitare recomandate de medicul veterinar.

Ce simptome trebuie să alerteze proprietarul?

După îndepărtarea unei căpușe, este recomandată monitorizarea atentă a animalului în următoarele zile și săptămâni.

Solicită cât mai curând un consult veterinar dacă apar:

• febră;
• letargie;
• lipsa poftei de mâncare;
• șchiopătură;
• dificultăți la mers;
• mucoase palide;
• urină închisă la culoare;
• vărsături;
• slăbiciune accentuată.

Aceste semne nu indică întotdeauna o boală transmisă de căpușe, însă necesită evaluare medicală pentru stabilirea cauzei.

Pot fi prevenite aceste boli?

În majoritatea cazurilor, da.

Cea mai eficientă metodă de reducere a riscului este prevenirea atașării căpușelor prin utilizarea regulată a produselor antiparazitare recomandate de medicul veterinar, verificarea atentă a animalului după plimbări și îndepărtarea rapidă a căpușelor descoperite.

Niciun produs nu oferă protecție absolută, însă utilizarea corectă și constantă a măsurilor de prevenție reduce semnificativ riscul de infestare și de transmitere a bolilor.

În capitolul următor vom explica pas cu pas cum verifici corect câinele sau pisica după fiecare plimbare și care sunt zonele unde căpușele sunt găsite cel mai frecvent.

Cum verifici corect câinele și pisica după fiecare plimbare?

Verificarea animalului după fiecare plimbare reprezintă una dintre cele mai simple și eficiente metode de a reduce riscul asociat căpușelor. Chiar dacă animalul beneficiază de protecție antiparazitară, inspectarea blănii permite descoperirea și îndepărtarea rapidă a căpușelor înainte ca acestea să rămână atașate pentru o perioadă îndelungată.

Controlul durează doar câteva minute și poate deveni parte din rutina de îngrijire după fiecare ieșire în parc, pădure sau alte zone cu vegetație.

Când trebuie verificat animalul?

Ideal este ca verificarea să fie făcută imediat după întoarcerea acasă.

În această etapă, unele căpușe se pot afla încă în blană și nu s-au fixat de piele, ceea ce le face mai ușor de îndepărtat.

Dacă animalul a petrecut mai multe ore în zone cu vegetație înaltă, este recomandată o nouă verificare în cursul aceleiași zile.

Unde se ascund cel mai frecvent căpușele?

Căpușele preferă zonele unde pielea este mai subțire și bine vascularizată.

Acordă o atenție deosebită următoarelor regiuni:

• urechilor și în spatele acestora;
• în jurul ochilor;
• botului și bărbiei;
• gâtului;
• axilelor;
• pieptului;
• abdomenului;
• regiunii inghinale;
• bazei cozii;
• spațiilor dintre degete;
• pernuțelor plantare.

La câinii cu blană lungă sau deasă este recomandată despărțirea firelor de păr cu mâna pentru a putea observa pielea.

Cum se face verificarea?

Trece încet mâinile prin blana animalului, palpând întreaga suprafață a corpului.

O căpușă recent atașată poate avea dimensiunea unei semințe de mac sau a unei semințe de susan și poate fi dificil de observat vizual.

Pe măsură ce se hrănește, aceasta își mărește progresiv dimensiunea și devine mai ușor de identificat.

Palparea atentă este adesea mai eficientă decât simpla inspecție vizuală, mai ales la animalele cu blană lungă.

Cum arată o căpușă?

Aspectul diferă în funcție de stadiul de dezvoltare și de durata hrănirii.

O căpușă nehrănită este mică, turtită și de culoare brună sau brun-negricioasă.

După hrănire, corpul devine rotunjit și își mărește considerabil volumul, căpătând o culoare gri, brun-deschis sau cenușie.

Din acest motiv, aceeași specie poate avea un aspect foarte diferit înainte și după ce se hrănește.

Dacă găsești o căpușă, nu intra în panică

Descoperirea unei căpușe nu înseamnă automat că animalul va dezvolta o boală.

Cel mai important este ca aceasta să fie îndepărtată corect și cât mai curând posibil.

Metoda de îndepărtare este esențială, deoarece manevrele greșite pot crește riscul de complicații locale și pot face extragerea mai dificilă.

În capitolul următor vei afla cum se îndepărtează corect o căpușă și care sunt greșelile pe care trebuie să le eviți.

Cum îndepărtezi corect o căpușă?

Dacă descoperi o căpușă atașată de pielea câinelui sau a pisicii, este important să o îndepărtezi cât mai curând posibil. Extragerea corectă reduce riscul de complicații locale și poate diminua probabilitatea transmiterii unor agenți patogeni.

Procedura este simplă, însă trebuie efectuată cu atenție și fără metode improvizate.

De ce ai nevoie?

Pentru îndepărtarea unei căpușe sunt recomandate:

• o pensetă cu vârf subțire;
• un dispozitiv special pentru îndepărtarea căpușelor;
• mănuși de unică folosință, dacă sunt disponibile;
• un antiseptic pentru curățarea pielii după extragere.

Cum scoți corect o căpușă?

Urmează acești pași:

1. Desparte ușor blana pentru a vedea clar locul unde căpușa este atașată.
2. Prinde căpușa cât mai aproape de piele, la nivelul aparatului bucal, fără a comprima abdomenul.
3. Trage lent și constant, perpendicular pe piele, fără mișcări bruște.
4. După îndepărtare, verifică dacă locul mușcăturii este curat și dezinfectează zona cu un antiseptic recomandat.
5. Spală-te pe mâini după procedură.

Este o problemă dacă rămâne o parte din aparatului bucal?

Uneori, în timpul extragerii, mici fragmente ale aparatului bucal pot rămâne în piele.

În majoritatea cazurilor, acestea determină doar o reacție inflamatorie locală și sunt eliminate treptat de organism pe măsură ce pielea se vindecă.

Nu este recomandată încercarea repetată și agresivă de a scoate aceste fragmente, deoarece pot fi produse leziuni suplimentare ale pielii.

Dacă zona se umflă excesiv, devine dureroasă, apare secreție sau nu se vindecă în câteva zile, este indicat un consult veterinar.

Ce NU trebuie făcut niciodată?

Există numeroase metode populare care continuă să circule pe internet, însă nu sunt recomandate.

Nu aplica pe căpușă:

• alcool;
• benzină;
• petrol;
• acetonă;
• ulei;
• vaselină;
• cremă;
• ojă;
• substanțe iritante.

De asemenea, nu încerca să:

• arzi căpușa cu un chibrit sau o brichetă;
• strivești căpușa cât timp este atașată de piele;
• răsucești excesiv corpul acesteia;
• tragi brusc de abdomen.

Aceste metode pot îngreuna îndepărtarea și pot favoriza regurgitarea conținutului digestiv al căpușei în timpul hrănirii.

Trebuie păstrată căpușa?

În majoritatea situațiilor, nu este necesar.

Totuși, dacă animalul dezvoltă ulterior semne clinice compatibile cu o boală transmisă de căpușe, medicul veterinar poate considera utilă identificarea speciei sau contextului expunerii.

Dacă alegi să păstrezi căpușa, aceasta poate fi introdusă într-un recipient închis, fără a fi zdrobită.

Când trebuie mers imediat la medicul veterinar?

Solicită cât mai curând un consult veterinar dacă:

• nu reușești să îndepărtezi căpușa;
• zona mușcăturii se inflamează accentuat;
• apare puroi sau secreție;
• animalul dezvoltă febră;
• devine apatic;
• refuză hrana;
• prezintă șchiopătură;
• are urina închisă la culoare;
• apar vărsături sau slăbiciune.

Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale în cazul bolilor transmise de căpușe.

În capitolul următor vom analiza cele mai eficiente metode prin care poți preveni infestarea cu căpușe și cum alegi împreună cu medicul veterinar strategia de protecție potrivită pentru câinele sau pisica ta.

Cum previi infestarea cu căpușe?

Prevenția reprezintă cea mai eficientă metodă de protecție împotriva căpușelor și a bolilor pe care acestea le pot transmite. Odată ce o căpușă s-a atașat de piele, riscul de transmitere a unor agenți patogeni începe să crească pe măsură ce aceasta se hrănește.

Din acest motiv, măsurile preventive sunt recomandate pe tot parcursul perioadelor în care căpușele sunt active și trebuie adaptate stilului de viață al fiecărui animal.

Folosește produse antiparazitare recomandate de medicul veterinar

În prezent există mai multe tipuri de produse destinate prevenirii infestării cu căpușe.

Printre cele mai utilizate se numără:

• comprimate administrate oral;
• pipete spot-on;
• zgărzi antiparazitare;
• spray-uri cu acțiune antiparazitară.

Fiecare categorie are avantaje și limitări, iar alegerea produsului trebuie făcută împreună cu medicul veterinar, în funcție de:

• specie;
• vârstă;
• greutate;
• starea de sănătate;
• stilul de viață;
• riscul de expunere.

Este important ca produsele destinate câinilor să nu fie utilizate la pisici decât dacă sunt aprobate în mod explicit pentru această specie, deoarece unele substanțe active pot fi toxice pentru feline.

Respectă intervalul de administrare

Protecția oferită de un produs antiparazitar este limitată în timp.

Administrarea cu întârziere sau omiterea unei doze poate reduce eficiența protecției și poate permite atașarea căpușelor.

Respectarea intervalelor recomandate de producător și de medicul veterinar este esențială pentru menținerea eficacității tratamentului.

Verifică animalul după fiecare plimbare

Niciun produs antiparazitar nu garantează că o căpușă nu va ajunge niciodată pe blana animalului.

De aceea, verificarea atentă după plimbările în zone cu vegetație rămâne o măsură importantă de prevenție și permite îndepărtarea rapidă a căpușelor înainte ca acestea să rămână atașate pentru perioade îndelungate.

Evită zonele cu risc ridicat atunci când este posibil

În perioadele cu activitate intensă a căpușelor, este recomandat să limitezi accesul animalului în:

• iarbă foarte înaltă;
• vegetație deasă;
• marginea pădurilor;
• terenuri abandonate;
• zone cu arbuști și frunziș abundent.

Acest lucru nu înseamnă că plimbările trebuie evitate, ci doar că traseele pot fi adaptate pentru a reduce riscul de expunere.

Îngrijește spațiile în care animalul petrece timp

Pentru animalele care au acces la curte, întreținerea vegetației poate contribui la reducerea habitatelor favorabile căpușelor.

Se recomandă:

• tunderea regulată a ierbii;
• îndepărtarea frunzelor uscate și a vegetației excesive;
• menținerea zonelor de odihnă curate și bine întreținute.

Aceste măsuri nu elimină complet riscul, dar pot reduce densitatea căpușelor din jurul locuinței.

Protecția trebuie menținută pe tot parcursul sezonului de activitate

Mulți proprietari încep administrarea produselor antiparazitare doar după ce găsesc prima căpușă.

În realitate, protecția este mai eficientă atunci când este instituită înainte de expunere și continuată pe întreaga perioadă în care căpușele sunt active.

În funcție de condițiile climatice, această perioadă poate începe primăvara și se poate prelungi până toamna târziu, iar în iernile blânde chiar și în lunile reci.

Există o metodă care oferă protecție 100%?

Nu.

Niciun produs și nicio măsură individuală nu pot garanta eliminarea completă a riscului.

Cea mai eficientă strategie este combinarea mai multor măsuri:

• utilizarea regulată a produselor antiparazitare;
• verificarea atentă după plimbări;
• îndepărtarea rapidă a căpușelor;
• evitarea zonelor cu risc crescut atunci când este posibil.

Prin asocierea acestor măsuri, riscul de infestare și de transmitere a bolilor poate fi redus semnificativ.

---

Întrebări frecvente despre căpușele la câini și pisici (FAQ)

Căpușele sar din copaci?

Nu. Căpușele nu sar și nu zboară. Ele așteaptă pe fire de iarbă, plante sau arbuști de mici dimensiuni și se agață de animal atunci când acesta atinge vegetația.

Dacă găsesc o căpușă, înseamnă că animalul se va îmbolnăvi?

Nu. Nu toate căpușele sunt purtătoare de agenți patogeni și nu orice mușcătură determină apariția unei boli.

După cât timp poate transmite o căpușă o boală?

Durata diferă în funcție de specia de căpușă și de agentul patogen implicat. În general, riscul crește pe măsură ce căpușa rămâne atașată mai mult timp, motiv pentru care îndepărtarea rapidă este recomandată.

Pot folosi ulei sau alcool pentru a scoate o căpușă?

Nu. Aceste metode nu sunt recomandate. Căpușa trebuie îndepărtată mecanic, cu o pensetă sau cu un dispozitiv special, fără aplicarea de substanțe iritante.

Este normal să rămână o umflătură după îndepărtarea căpușei?

Da. O ușoară inflamație locală poate persista câteva zile și, de regulă, se remite spontan. Dacă zona devine foarte dureroasă, apare puroi sau inflamația se accentuează, este recomandat un consult veterinar.

Pisicile fac și ele boli transmise de căpușe?

Da. Deși sunt diagnosticate mai rar decât la câini, pisicile pot fi afectate de boli transmise de căpușe și trebuie protejate prin măsuri preventive adecvate.

Animalele care locuiesc doar în oraș sunt protejate?

Nu întotdeauna. Căpușele pot fi întâlnite și în parcuri, grădini și alte spații verzi urbane, motiv pentru care și animalele din mediul urban pot fi expuse.

---

Concluzie

Căpușele reprezintă un risc important pentru câini și pisici, însă majoritatea problemelor asociate pot fi prevenite prin informare și măsuri de protecție aplicate consecvent.

Utilizarea regulată a produselor antiparazitare, verificarea atentă după fiecare plimbare și îndepărtarea corectă a căpușelor sunt cele mai eficiente metode de reducere a riscului de infestare și de transmitere a bolilor.

Dacă după o mușcătură de căpușă apar modificări ale stării generale, febră, letargie, șchiopătură sau alte simptome îngrijorătoare, consultul veterinar nu trebuie amânat. Diagnosticul și tratamentul precoce pot face diferența în evoluția multor boli transmise de căpușe.

Bibliografie:

1. Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București – Facultatea de Medicină Veterinară. Materiale didactice de Parazitologie veterinară.
2. Universitatea pentru Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” Iași – Facultatea de Medicină Veterinară. Cursuri de Parazitologie veterinară.
3. Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara – Facultatea de Medicină Veterinară. Materiale didactice de Parazitologie veterinară.
4. European Scientific Counsel Companion Animal Parasites (ESCCAP). Guideline 03 – Control of Ectoparasites in Dogs and Cats.
5. Merck Veterinary Manual. Ticks and Tick-Borne Diseases in Dogs and Cats.
6. World Organisation for Animal Health (WOAH). Standards and Guidelines for Animal Health

Citește și

• Clasificarea paraziților și căile de contaminare